BORDERS | GRANIȚE
[EN] Angela hasn’t returned back home to Romania in more than a year. One day, worried and upset, her husband shows up on short notice.
Financed by | Centrul Național al Cinematografiei (Romania), Centre national du cinéma et de l’image animée (France), Mairie de la Ville de Paris, Canal+
[RO] Povestea urmărește frontierele care au crescut în tăcere între un bărbat și soția lui, plecată la muncă în Franța. Frontiere interioare - emoționale și afective. Cele care ne despart înainte de oricare altele.
Film finanţat de | Centrul Național al Cinematografiei (România), Centre national du cinéma et de l’image animée (France), Primăria Parisului, Canal+
Press kit
Director’s statement / Nota regizorală
With Borders, I wanted to follow those interior fences, those emotional and affective walls that grow between two people. For they are the ones that separate us before any other.
Visually, we searched to create a realism touched by poetry, as I was convinced from the start that this story claimed a delicate and subtle visual treatment. Still, the mise en scene had to be marked by a rigorous quest for simplicity.
The sound was meant to follow the same rule of simplicity.
I wanted to highlight noises that strengthened the feeling of loneliness, irritation and anxiety.
Sometimes, the sound realism was suspended to better express the character’s state of mind, like it happened in the scene where Tavi watches Angela in the carousel while the excitement cries turn into something that resembles the wind.
Concerning the casting, the challenge was to find actors who would express strong emotions through a nuanced and refrained acting.
They had to be plausible in the part of these working-class characters, but they also needed to have the look of those people who haven’t found inner peace yet, the look of people who carry a wound inside them and a mute anger. In other words, actors whose faces and gaze cried louder that their words.
Ce faci atunci când omul pe care îl iubești ți-a devenit străin? Cum cauți calea către el? Iar atunci când celălalt se sustrage apropierii, există oare altă cale decât forțând această apropiere? Cu alte cuvinte, cum treci granițele care te despart de el?
Cu Borders, mi-am propus să creez un realism vizual impregnat de poezie, fiind totodată convinsă că povestea din film are nevoie de o abordare vizuală delicată și subtilă. Mi-am dorit o mizanscenă marcată de o căutare riguroasă a simplității și a ritmului.
Sunetul trebuia să se supună aceluiași principiu al simplității. Dar am căutat să accentuăm sunetele care întăreau sentimentul de singurătate, iritare și teamă.
Uneori, realismul sonor a fost însă suspendat în încercarea de a sugera starea interioară a personajelor, așa cum s-a întâmplat în scena în care Tavi o privește pe Angela dându-se în carusel, iar strigătele de încântare se transformă în șuieratul stins al vântului.
În ceea ce privește castingul, provocarea a fost să găsesc actori care să poată exprima emoții puternice cu un joc actoricesc reținut și nuanțat. Îmi doream să fie credibili în pielea acestor personaje, dar și să aibă pe chip greutatea celor care nu și-au găsit încă pacea interioară.
FESTIVALS
